Menu
Menu
Bine ați venit la podcastul Teamology Institute, susținut de OTP Bank.
Scopul nostru principal este diseminarea conceptelor validate științific si al bunelor practici din domeniul construirii și conducerii echipelor performante. Credem ca e mare nevoie în Romania de profesionalizarea subiectului și speram să putem ajuta cu aceste conversații. Ele sunt izvorâte atât din experiența noastră directa de lucru în echipă, cât și din cea de lucru cu echipele clienților noștri.
În acest episod deschidem capitolul normelor echipei cu valorile și comportamentele dezirabile dintr-o echipă.
Valorile sunt constructe mentale care determină felul în care gândim, acționăm și reacționăm. Pe baza lor decidem ce e important pentru noi și de ce, în raport cu oamenii, cu obiectele și cu ideile.
Etapele formării valorilor
Valorile nu apar din senin, există câteva etape în care se formează.
Este definită de termenul “imprinting” din engleză, adică întipărirea lor. E momentul în care luam valorile un pic pe nemestecate, de la părinți, de la adulții formatori, de la mediul proxim, familial, în care creștem. Și le încarnăm in noi așa cum le primim.
În această etapă modelăm valorile, începem să ne alegem niște modele din jurul nostru. Pot să fie în continuare părinții, dar nu neapărat. Asta se întâmplă în mediul familiei un pic extinse sau in mediul un pic extins. Poate să fie un unchi, un bunic, o bunică, un profesor, cineva din jurul nostru, un adult către care copilul aspiră.
Etapa cea mai dificilă pentru părinți este etapa de socializare a valorilor. Valorile acumulate până acum intră în contactul cu mediul proxim social. Le socializăm și le verificăm dacă rezistă sau nu și ce nu rezistă încercăm să schimbăm. În această etapă, presiunea socială și anturajul devin foarte importante. Toți avem nevoia asta de a fi acceptați într-un grup social și începem să ne negociem valorile, fie schimbându-ne o parte din ele ca să fim acceptați, fie căutând grupurile care ne acceptă mai ușor sistemul pe care-l avem.
Ieșim în viața adultă cu un sistem de valori construit într-un fel sau altul, iar de la aproximativ 22 de ani începe o etapă care se numește în engleză “reframing”.
E o etapă în care avem șansa să recadrăm sistemul de valori, poate nu în părțile lui esențiale, dar în părți importante putem să ne reconsiderăm valorile în funcție de locul în care alegem să ne trăim viața.
Prin loc înțelegem nu doar spatiul geografic ci și cel profesional, emoțional, familial. Odată la o perioadă de timp, putem să ne reinterpretăm sistemul de valori și să găsim o soluție, o variantă mai bună.
Chiar dacă în echipe și în organizații venim cu un bagaj de valori, el nu este de neclintit.
E important de înțeles unde e intersecția între noi, între o echipă sau o organizație și că e ceva cu care putem lucra.
Valorile unei organizații, în general, sunt decise fie de către fondatorii organizației, fie de conducătorii ei. Ele cuprind în principal definiția comună a binelui și a felurilor principale în care binele e pus în practică în relațiile dintre oameni, pentru a produce rezultatele dorite. Adică atitudini și comportamente.
Există o corelație importantă între sistemul de valori și de ce suntem aici împreună. Valorile și cultura organizației sunt un drum înspre ceva. Și acest ceva, cum vorbeam și în episoadele anterioare, e important să fie cât de limpede se poate. Asta nu înseamnă că dacă decizia asupra valorilor e a conducerii organizației și felul în care se ajunge la această decizie trebuie să fie tot a conducerii.
Cel mai sănătos proces de a ajunge la acest set de valori și comportamente în organizație, e unul de sus în jos și de jos în sus. Adică e important de colectat și din organizație care sunt sistemele de valori ale oamenilor, comportamentele lor dezirabile.
Însă toate informațiile astea sunt mai degrabă input decât output, adică sunt informații foarte importante pentru conducerea organizației, care, până la urma, ar trebui să decidă care e rezultatul final.
Decizia se află acolo și pentru că tot acolo se află și responsabilitatea pentru ținerea acestor seturi de valori și comportamente în viață.
Evident că sunt foarte multe decizii legate de valori și comportamente la nivelul echipelor și al oamenilor, dar la nivelul organizației responsabilitatea e la vârful organizației.
Care este rolul sistemului de valori într-o organizație?
1. În primul rând, el definește cultura organizației. Poate chiar mai mult decât în trecut, cultura e unul dintre principalele avantaje competitive ale unei organizați.
Să faci ce fac alții devine mai ușor, să faci cum fac alții, asta poate fi destul de dificil.
2. În al doilea rând, clarifică comportamentele dezirabile. Dacă vrei ca oamenii să se comporte într-un anumit fel, e important să le fie clar cum ar trebui să se comporte.
E esențial ca oamenii să înțeleagă cum arată binele, cum ne ajută pe noi să ne comportăm unii cu alții, nu doar in interior, ci și cu clienții, cu furnizorii, cu partenerii externi.
3. În al treilea rând, rolul valorilor este să alinieze deciziile autonome ale angajaților. E foarte important să putem să avem o oarecare predictibilitate despre ce decizii vor lua cei de lângă noi, membrii echipei sau ceilalți din alte echipe.
Este un proces, nu o să se întâmple de azi pe mâine. Cu cât îl conduc mai bine, cu atât o să reușesc să obțin decizii autonome, adică care nu au nevoie de supervizare și aprobare, decizii autonome ale angajaților care să fie aliniate cultural.
4. În al patrulea rând, ar trebui la modul dezirabil, să condiționeze performanța. Adică să fim într-un spațiu în care toți ne dorim performanță, dar nu oricum. Și acest nu oricum trebuie să fie normativ. Adică, dacă sistemul de valori e opțional și eu pot obține performanța nerespectând sistemul de valori, înseamnă că nu am un sistem de valori.
Dacă am un sistem de valori, ori de câte ori performanța se obține în afara sistemului de valori, ea nu trebuie recunoscută ca performanță și trebuie să avem un proces și un fel de a readuce lucrurile pe făgașul lor normal.
5. Și nu în ultimul rând, un sistem de valori bine pus la punct, facilitează deciziile strategice.
Subiectul valorilor e foarte mult cercetat și pe lume și în România.
Există dimensiuni culturale pe care sunt măsurate și comparate țările, culturile.
Unul dintre pionierii domeniului e Geert Hofstede, cu cartea de capatai „Culturi si organizații. Softul mental”. Hofstede descrie și compară foarte multe țări din lume pe niște dimensiuni culturale, care pot să pună foarte multă lumină pe motivațiile comportamentelor noastre și ale celor din jurul nostru.
Există si o carte care tratează subiectul acesta al valorilor în zona de management, în engleză numita “The Culture Map”, scrisă de Erin Meyer, și care nu se referă la populațiile în general, ci doar la zona de management.
Există studii recurente la nivel global care se fac pe valori, World Value Surveys și European Value Surveys, unde putem vedea scorurile pe care le avem pe valorile care sunt măsurate în context european.
Sunt multe instrumente de înțelegere a subiectului și ele sunt foarte importante, pentru că cu cât înțeleg mai bine cum funcționează lucrurile, cu atât le pot aplica mai eficace la mine în echipă și la mine în organizație.
Emag
Începem cu un exemplu local, care ne place foarte mult, cel de la Emag.
Există un site, https://teams.emag.ro, unde compania își descrie sistemul de valori și comportamente dezirabile.
E un mesaj al lui Iulian Stanciu, CEO-ul EMAG, care are un titlu care ne place foarte mult, «Tu de ce te trezești dimineața?». Dacă ai un răspuns la întrebarea asta, performanța nu o să întârzie deloc să apară și, într-adevăr, dacă întrebi într-o echipă «Tu de ce te trezești dimineața?», e un foarte bun început al unei conversații relevante. Rostul acestor descrieri, acestor documente de cultură este pur și simplu să te facă să înțelegi dacă locul tău e acolo sau nu.
Sunt oameni care se potrivesc foarte bine în unele companii și oameni care se potrivesc foarte bine în alte companii, care nu seamănă deloc cu primele companii. Deci nu-i neapărat cu bine și rău, ci este cu binele nostru. La noi aici așa e bine. El zice ca, pentru cei care vor să rămână în zona de confort, EMAG este ultimul loc de muncă în care vor găsi asta.
Apoi sunt descrise fiecare dintre valori și comportamentele adiacente într-un mod foarte limpede și motivant pentru cei care vor să fie acolo și demotivant pentru cei care nu vor să fie acolo.
Netflix
Un alt exemplu cu care noi lucrăm frecvent, este cel de la Netflix, iar cartea de referință scrisă de CEO-ul de la Netflix, Reed Hastings și Erin Meyer, se numește “No Rules Rules”.
Si ei își descriu cultura pe jobs.netflix.com foarte precis.
Ce face Netflix special este felul în care încurajeaza deciziile luate de angajați, cât de mult împărtășesc deschis și intenționat toate informațiile pe care le au, cât de mult comunică onest și direct, felul în care își păstrează oamenii cei mai performanți și felul în care evită să pună reguli.
IKEA
Un exemplu care e lângă noi, dar vine de departe de noi, este cel de la IKEA.
Exista două perspective asupra sistemului de valori al unei organizații. O perspectivă e că el trebuie actualizat, pe măsură ce vin generații noi, se dezvoltă business-ul, se intră în domenii noi, se schimbă lumea.
O altă perspectivă este că el nu trebuie să se schimbe.
IKEA are un set de valori și comportamente care e neschimbat de 70 de ani. Adică e creat de fondatorul IKEA și așa e de atunci.
Ceea ce nu înseamnă că nu produce rezultate foarte bune, așa cum știm.
Și ei zic că, cultura IKEA reflectă rădăcinile ei suedeze.
În Suedia, natura joacă un rol foarte important în viața de zi cu zi. Oamenii care trăiesc aici muncesc din greu, sunt cu picioarele pe pământ, se ajută unii pe alții și trăiesc într-un contact foarte apropiat cu natura din jur.
Astea sunt aspecte care se traduc în valorile IKEA, din care s-au extras și bazele culturii IKEA. Adică sunt câteva elemente introductive aici pe care le recunoști în IKEA oriunde intri în magazinele lor. Oameni foarte muncitori, cu picioarele pe pământ și care se ajută unii pe alții păstrând grija față de natură.
Trei culturi, trei companii care sunt foarte departe una de alta geografic, toate foarte performante și care și-au găsit fiecare ADN-ul ăsta cultural pe care l-au explicat foarte clar, ceea ce le-a permis să-l țină în viață în numere foarte mari, mii și mii și mii de oameni.
Cu cât ai mai multă claritate pe subiect, cu atât ea poate să influențeze pozitiv scalarea, dezvoltarea și păstrarea acestui ADN cultural.
Aceste culturi descriu niște valori si comportamente foarte precise.
Pentru că aici începe să fie dificil.
La nivel de valori subiectul nu-i așa de dificil, pentru că de obicei ne înțelegem repede pe valori. Nu credem ca o să găsim vreodată pe cineva care să zică “valoarea mea e lipsa de responsabilitate”. Sau “valoarea mea e lipsa de curaj sau de onestitate”. Nu asta e problema.
Toți avem valorile corecte. Unde începem să avem diferențe e nivelul de manifestare al lor, adică comportamentele cu care demonstrăm că avem sau nu o valoare.
În privința asta, noi nu știm ce valori au oamenii, facem ceea ce se numește inferență, adică pe baza comportamentelor tale, eu trag concluziile mele despre valorile tale, pe baza valorilor mele.
Asta într-o echipă poate să fie foarte periculos dacă nu avem conversații și nu ne punem de acord cu ce fel de comportamente reprezintă ce fel de valori.
Mai ales că unele comportamente pot fi încadrate în mai multe valori. Si atunci va fi foarte costisitor să facem performanță împreună.
Și noi facem cu echipele pe care lucrăm exercițiile acestea în care oamenii din echipă se pun de acord despre comportamentele dezirabile din echipa lor, care să demonstreze că valorile pe care le-au creat chiar trăiesc.
In lipsa lor, riscăm să avem un fals acord.
Un exemplu: am avut o dată o situație la un client cu care vorbeam despre subiectul valorilor. Percepția era “noi aici n-avem nicio problemă, stăm foarte bine. Oamenii nostri sunt aliniați pe valori”. Aceasta era concluzia unui studiu intern, în care oamenii erau întrebati în ce măsură rezonau cu valorile. Credem că o întrebare mai corectă e, în ce măsură valorile respective trăiesc în echipa lor. Sunt reale în echipa lor?
Răspunsurile au fost diferite când am început sa lucrăm cu aceste întrebări.
Un alt exemplu concret: valoarea respect și întârzierile la întâlniri.
Pentru unii dintre membrii echipei, întârzierea la întâlniri denotă lipsa de respect.
Pentru alți membri nu e așa important, ei nu asociază punctualitatea cu respectul. Alții asociază punctualitatea cu integritatea, pentru că li se pare că dacă ai zis că vii, trebuie să vii. Nu e despre celălalt, e despre tine și despre responsabilitatea ta față de rezultatul acțiunii tale. Și atunci, precizia aici contează foarte mult și discuția despre ce e cel mai important.
Setarea valorilor și comportamentelor dezirabile nu este o abordare exhaustivă, ci trebuie să le capteze pe cele mai importante.
Dacă le facem pe astea, atunci sunt șanse bune că o să ne comportăm într-un fel în care să ne facă plăcere și în care să ne dorim să facem parte din echipa sau din organizația asta.
Uneori, ne găsim în imposibilitatea de a le respecta pe toate și trebuie să vedem care e ordinea în care le respectăm și asta e un motiv foarte bun de conversație și de aliniere în echipă. Când nu putem să le ținem pe toate în viață, ce facem? Cum le decidem? Pe care le alegem?
Pentru că și felul în care alegem are de-a face, evident, cu sistemul nostru de valori.
Există comportamente importante existente în echipă și comportamente dezirabile. Nu le avem, dar ni le dorim.
Sau fiecare, la nivel individual, avem niște nevoi mai particulare.
Avem un alt exemplu cu o echipă cu care am lucrat, în încercarea de a se înțelege cât mai bine unii pe alții, fiind destul de diferiți, dar având valoarea să lucreze împreună.
Am făcut un workshop în care am lucrat si au făcut un “user manual” pe persoană fizică. Adică au zis “dacă vrei să obții maximul de la mine, uite cum te-ar ajuta să te comporți față de mine. Uite ce m-ar ajuta să-mi zici, să-mi faci, să-mi dai”.
Oamenii aveau mecanisme diferite de motivare și le-a fost foarte util să înțeleagă de unde le vin reacțiile și cum anume pot armoniza chestia asta într-un sistem de valori și comportamente comun.
Pe de altă parte, probabil că mulți dintre cei care ne urmăresc, cunosc acest citat din Peter Drucker “culture eats strategy for breakfast”. Lucrurile așa stau in realitate.
Oricât de bine ar fi creată și fundamentată o strategie, dacă sistemul de valori și comportamente al organizației sau al echipei nu îmbrățișează chestia asta, nu o înțelege, nu o susține, nu i se potrivește, nu o să o execute sau o să o execute foarte costisitor, cu foarte multe costuri, ceea ce iarăși nu ne ajută.
În practică foarte multe organizații își definesc un set de valori în care cred și desigur încearcă cât de bine pot ele să asocieze niște comportamente pe care să le susțină în viață. Însă, foarte rar am văzut echipe care să își pună problema acestor comportamente la nivel de echipă. Și să defineasca care sunt acele comportamente care au șansele să ne ducă cel mai aproape de scopul pe care ni l-am propus împreună.
E esențial să se întâmple acest proces la nivel de echipă.
Pentru că echipa are un scop precis pe care trebuie să-l atingă și comportamentele trebuie subsumate a acestui scop.
Apoi, ne uităm îndeaproape la rolul liderului. Este esențial ca liderul să le trăiasca de-a adevăratelea, să fie un model pentru ceilalți și să urmărească punerea lor în practică de către echipă, să le reitereze în mod constant.
Când nu se întâmplă, este esențial ca liderul să intervină și să aibă o discuție cât se poate de deschisă și onestă la nivel de echipă, pentru a regla aceste lucruri.
Raportul dintre organizație și echipă
Majoritatea organizațiilor definesc la nivel organizațional valorile și comportamentele un pic mai lax, mai subțire, tocmai pentru a lăsa loc echipelor să-și poată defini comportamentele la nivel de echipă mult mai precis.
Pentru că sub aceleași valori pot fi variații de comportamente în funcție de echipă. Declinările pot sa fie usor diferite în echipa de vânzări față de echipa de HR, față de echipa de legal etc. Nu e neapărat să fie diferite, dar pot fi.
Și atunci, la nivelul echipelor, lucrurile trebuie să fie foarte precise. Și odată ce sunt foarte precise, ele trebuie ținute strâns în viață.
Pentru că, orice un lider permite, devine regulă.
Dacă abaterea de la valori și comportamente nu produce niciun fel de consecințe, șanse sunt că din ce în ce mai puțin ele vor fi respectate.
La fel e si invers.
Dacă respectarea lor sau obținerea performanței în interiorul sistemului de valori și comportamente nu produce niciun beneficiu, nu produce recunoaștere și apreciere, nu este în regulă.
Orice respectare a unui sistem de valori și comportamente presupune un efort, uneori presupune niște sacrificii si e nevoie de aprecierea lor.
Tu poți avea și propriul tău sistem, faci bine pentru că așa crezi tu că e bine, dar după aia te orientezi și social. Dacă tot timpul tu încasezi costurile să faci bine, dar nimeni altcineva nu face, începi să îți pui problema dacă ești în locul potrivit.
Așadar, zona aceasta de conducere a valorilor și comportamentelor e esențială pentru lideri. Liderul trebuie sa fie hotărât să le țină în viață.
Tensiunea dintre capabilitățile tehnice și sistemul de valori
Întâlnim situații în echipe, în care există membri performanți, cu capabilități tehnice foarte bune, dar cu un sistem de valori foarte diferit de cel al echipei. Nu cooperează și au un efect toxic în echipă. Îi regăsim și sub denumirea de “the competent jerk”.
Există și cealaltă extremă, “the lovable fool”. Adică, omul care pe sistemul de valori e tot ce ți-ai putut dori, dar performanța e mai subțire.
Asta e una dintre cele mai dificile tensiuni pe care le au de rezolvat managerii echipelor atunci când se întâmplă să ajungă oameni din echipă într-una din aceste două ipostaze.
Managerii au, de obicei, rezerve mari să ia măsuri și cu unul și cu altul, din motive diferite.
Din experiența noastră, cu cât amâni mai mult, cu atât se termina mai prost.
Adică, dacă cineva poate performa în contra sistemului de valori, asta nu-i ceva ce un lider care își vede interesul pe termen lung poate tolera.
El trebuie să se gândească la un fel în care fie persoana aia înțelege și e dispusă să facă o schimbare. E monitorizată schimbarea și agreăm fie că s-a întâmplat, fie părăsește echipa pentru că efectele vor fi foarte grave și greu de reparat. O persoană toxică și performantă poate răsturna sistemul de valori și comportamente al unei echipe și al unei organizații în feluri nebănuite.
Acesta este fundamentul fără de care aproape nici o altă valoare nu poate trăi într-o echipă.
Dacă nu avem încredere unii în alții, e foarte complicat să construim orice altceva. Și din cauza că e cea mai importantă, are parte și de cea mai mare atenție și în literatura și în practica care se ocupe de performanța echipelor.
Este recunoscută peste tot ca fiind componenta de bază a performanței, în toate părțile lumii și în toate domeniile.
Există multă muncă și cercetare despre ce înseamnă ea și cum se poate întări, ce o afectează, ce o slăbește și ce o întărește.
Ea are doua componente:
– o componentă de tip cognitiv, de tip competență, adică avem încredere unii în alții dacă facem bine ceea ce avem de făcut;
– o componentă de tip emoțional, relațional.
Adică am încredere în tine dacă sunt convins că o să fii lângă mine când o să-mi fie greu.
Trebuie să ne putem baza unii pe alții atât cognitiv cât și afectiv.
Felul în care ea funcționează în echipe e foarte diferit. Însă, de fiecare dată, ajungem la ea. Indiferent de unde plecăm, ușor, ușor ajungem la nevoia de încredere unii în alții. Și la faptul că, fie nu e suficient clarificată, fie satisfacută.
De câte ori lucrăm la încredere, lucrurile se îmbunătățesc semnificativ și ori de câte ori nu, ele se blochează.
Încrederea în interiorul echipelor e ceva ce se normează și e ceva ce se poate și măsura.
Normarea se referă la faptul ca noi nu încărcăm cuvântul acesta cu aceleași înțelesuri.
Oamenii au încredere unii in alții din motive diferite și atunci trebuie să discute și să debrifeze situațiile prin care trec în echipă, din perspectiva încrederii împreună.
Măsurarea încrederii se face prin câteva elemente importante, se calculează un scoring între membrii echipei, anonim sau nu, în funcție de unde e echipa.
Printre elementele luate în calcul regăsim:
– nivelul competențelor, cât de bine își fac oamenii treaba,
– nivelul integrității – în ce măsură ei fac ceea ce spun ca fac, în ce măsură își duc la îndeplinire promisiunile,
– gradul în care sunt interesați unii de alții și dispuși să îi ajute,
– gradul de predictibilitate pe comportamente.
Acest ultim element răspunde la întrebarea în ce măsură oamenilor le e clar cam ce fel de comportamente o să am în situațiile în care ne aflăm.
Asta nu înseamnă că eu o să fac tot timpul ceea ce cred sau speră ceilalți că o să fac, dar înseamnă că cei din jurul meu nu au sentimentul că de fiecare dată eu o să fac altceva, pentru că atunci nu prea putem să ne bazăm unii pe alții.
În funcție de cum arată scorurile pe fiecare între acești factori, putem să îmbunătățim.
Dacă vreți să ne scrieți, o puteți face pe profilele noastre de LinkedIn sau pe website-ul nostru, teamology.ro.
Va mulțumim ca ați urmărit podcastul “Teamology Institute” susținut de OTP Bank.
Teamology Institute
If you want to stay up to date with our new podcast episodes, articles or other inspirational resources, please subscribe here.
Registration for open program
Investment
Registration for open program
Investment
Registration for open program
Investment
Module 2: Leadership
Module 1: Structure
Module 1: Structure
Registration for open program
Investment